In the beginning there was.....

............................................................................war si inca mai este,in fiecare zi ,in fiecare secunda,pentru fiecare centrimetru cedat se da o lupta,si de ce aceasta lupta,de ce imi este atat de greu sa cedez orice gest,cuvant,gand,respiratie care ar putea indica faptul ca imi doresc ceea ce mi se intampla mai mult decat.........well asta inca nu stiu........poate pentru ca El isi doreste sa cedez si tocmai dorinta Lui nu vreau sa i-o satisfac si atunci de ce ma gandesc atat de mult la ce si-ar putea dori?........retorica intrebare dar totusi daca cineva gaseste un raspuns pertinent.....oh well


Mi s-a spus sa scriu acest blog si bineinteles ca am refuzat categoric,vehement si argumentele aduse au fost pertinente si acceptate si subiectul dat uitarii...dar El nu uita nimic.....si totusi uite ca il scriu singura si din proprie initiativa,lucru pe care El probabil il va privi cu nepasare .....mda. Subiectul trebuia sa fie "sentimentele mele privind ceea ce mi se intampla" si motivul Lui a fost asa zisa "educare" a romanului cu privire la controversatul,chiar tabuul subiect: BDSM
Aptitudinea mea de a scrie bloguri este inexistenta deci aceasta incercare, sper eu decenta nu va supara d.p.v. literar pe nimeni,si daca supara imi cer infinite scuze dar nu asta e important in aceste pagini, ci povestea mea:....................................in urma cu vreo trei saptamani am inceput o asa zisa relatie D/s (daca va dati seama din prima care sunt eu dintre cele doua aveti un premiu...) cu seful meu. La inceput nu erau decat tachinari reciproce, vorbe in vant, apropouri pe sub mastile de unca folosinta, cate o palma la fund in gluma ici colo,cate o pedeapsa mica ce facea din jobul meu jobul ideal si mult iubit.Asta pana intr-o zi in care la sfarsitul programului am fost confruntata cu o propunere directa si destul de dura incat sa nu ma pot eschiva in stilul caracteristic.Cu totul tremurand am facut ce a spus,mai in gluma mai in serios,pana cand totul mi-a fost foarte clar ca este serios si atitudinea mea s-a schimbat radical.....its all fun and games until somebody gets spanked.......marturisesc ca am plans ca si copiii cretini,cu bale,multe bale pe biroul alb,saliva si lacrimi si unde de durere acute la fiecare lovitura,respiratie taiata, gafaita, minte amortita, si o bucata de lemn pe care o strangeam intre dintzi la fiecare atingere a biciului......37.El numara in gand si din cand in cand imi spunea cate mai am,si eu numaram...............prea mult sau prea putin pentru o novice nu stiu,ce stiu e ca am incredere in El si a fost indeajuns sa ma faca sa eliberez tot stresul si frustrarea acumulta pe o perioada lunga de timp,dar atunci Il uram. Il uram si tremuram si plangeam necontrolat in cealalta parte a cabinetului cu pielea arzandu-mi si cu un singur gand "aduna-te acum!acum vei inceta sa plangi!ACUM!".....intr-un final am reusit sa-mi revin cat de cat si sa ma schimb,dar tin minte si acum cum mi-a spus sa vin si cum m-a asezat dupa ce totul se terminase pe scaunul Lui,cu spatele la El, cat de usor si frumos i-am ascultat comanda,cat de maleabila am fost, si cum mi-a soptit in ureche in timp ce-si odihnea mainile pe umerii mei "cum e cand stai jos?".